La Nemţeni, Obileni şi Cotul Morii locuieşte… speranţa.
În aşteptarea caselor promise, sinistraţii din cele trei sate din raionul Hânceşti au început să-şi piardă răbdarea. Cei din Cotul Morii, de exemplu, s-au întors în sat şi acum îşi repară fostele case, pe care le-au găsit într-un hal fără de hal. Apa încă nu s-a retras cu totul din grădini, din case răzbate un miros înţepător de mucegai, iar pe pereţi mişună tot felul de viermi. Decât să stea să aştepte până vor fi gata noile case, mai bine le repară, pentru o iarnă, pe ale lor. O singură întrebare stă pe buzele tuturor: Unde vom locui la iarnă?
Case şi probleme. Probleme şi case
Zilele trecute, în vizită la sinistraţi s-a aflat premierul Vlad Filat. Pe şantierul de la Nemţeni el a declarat că are „toată încrederea în cei care şi-au asumat răspunderea prin contract că vor finaliza construcţia caselor la termenul stabilit”. Sergiu Sobol, directorul financiar-administrativ al Fundaţiei „Concordia Moldova”, care s-a angajat să construiască 80 din cele 115 case de la Nemţeni, a declarat pentru TIMPUL că sunt săpate majoritatea gropilor pentru fundaţie şi că primul strat de ciment a fost deja turnat. „Conform planului de lucru, până la 2 noiembrie trebuie să avem cel puţin zece case date la cheie, dar noi vrem să finisăm 20 sau chiar 40, însă avem probleme cu drumul. Din cauza ploilor care nu mai contenesc nu putem continua lucrările”, ne-a spus Sergiu Sobol. El a menţionat că doar o parte a drumului a fost acoperit cu pietriş şi maşinile nu pot ajunge la şantier, mai ales pe timp de ploaie, când calea de acces devine impracticabilă.
Andrei Berechelea, directorul uneia dintre firmele de construcţii, se arată şi el alarmat de situaţia creată: „Avem mari probleme cu livrarea materialelor de construcţie din cauza drumurilor proaste. Dacă nu era problema asta, am fi lucrat de două ori mai repede”. Cu toate acestea, ministrul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale, Marcel Răducan, susţine că „se lucrează extraordinar de bine” şi că „practic nu este nicio întârziere”. De altă părere este preşedintele Patronatelor din construcţii, Pavel Caba, care l-a contrazis vehement pe ministrul Răducan: „Întârzierea este totală”, i-a replicat Caba lui Răducan, îndemnându-l să ia măsurile care depind de minister, pentru a depăşi situaţia.
Plus la aceasta, şantierul de la Nemţeni încă nu a fost conectat la curentul electric, deşi stâlpii au fost deja instalaţi. Există probleme şi în ceea ce priveşte livrarea apei atât de necesare în procesul de construcţie. Astfel că planurile optimiste ale constructorilor ar putea fi lesne date peste cap dacă problemele existente pe şantiere nu vor fi soluţionate urgent.
Zilele trecute, în vizită la sinistraţi s-a aflat premierul Vlad Filat. Pe şantierul de la Nemţeni el a declarat că are „toată încrederea în cei care şi-au asumat răspunderea prin contract că vor finaliza construcţia caselor la termenul stabilit”. Sergiu Sobol, directorul financiar-administrativ al Fundaţiei „Concordia Moldova”, care s-a angajat să construiască 80 din cele 115 case de la Nemţeni, a declarat pentru TIMPUL că sunt săpate majoritatea gropilor pentru fundaţie şi că primul strat de ciment a fost deja turnat. „Conform planului de lucru, până la 2 noiembrie trebuie să avem cel puţin zece case date la cheie, dar noi vrem să finisăm 20 sau chiar 40, însă avem probleme cu drumul. Din cauza ploilor care nu mai contenesc nu putem continua lucrările”, ne-a spus Sergiu Sobol. El a menţionat că doar o parte a drumului a fost acoperit cu pietriş şi maşinile nu pot ajunge la şantier, mai ales pe timp de ploaie, când calea de acces devine impracticabilă.
Andrei Berechelea, directorul uneia dintre firmele de construcţii, se arată şi el alarmat de situaţia creată: „Avem mari probleme cu livrarea materialelor de construcţie din cauza drumurilor proaste. Dacă nu era problema asta, am fi lucrat de două ori mai repede”. Cu toate acestea, ministrul Construcţiilor şi Dezvoltării Regionale, Marcel Răducan, susţine că „se lucrează extraordinar de bine” şi că „practic nu este nicio întârziere”. De altă părere este preşedintele Patronatelor din construcţii, Pavel Caba, care l-a contrazis vehement pe ministrul Răducan: „Întârzierea este totală”, i-a replicat Caba lui Răducan, îndemnându-l să ia măsurile care depind de minister, pentru a depăşi situaţia.
Plus la aceasta, şantierul de la Nemţeni încă nu a fost conectat la curentul electric, deşi stâlpii au fost deja instalaţi. Există probleme şi în ceea ce priveşte livrarea apei atât de necesare în procesul de construcţie. Astfel că planurile optimiste ale constructorilor ar putea fi lesne date peste cap dacă problemele existente pe şantiere nu vor fi soluţionate urgent.
La Obileni - linişte totală .
Pe şantierul de la Obileni, unde urmează să fie construite 25 de case, situaţia este şi mai dramatică, pentru că lucrările încă nu au demarat. În prezent se construieşte drumul de acces spre şantier. Deşi, conform proiectului, acesta ar fi trebuit să aibă şapte metri lăţime, are doar cinci. Întârzierea lucrărilor s-a produs din cauze obiective. Acest cartier al Obilenilor urmează să fie construit cu suport venit din Georgia. „Iniţial, georgienii aveau anumite proiecte, dar în final au hotărât să contribuie doar în formă bănească, de aceea acum revenim la proiectul nostru”, a informat premierul Vlad Filat, care a vizitat şi acest şantier.
Cotul Morii: oamenii se întorc… acasă.
Oficial, Cotul Morii urmează să fie strămutat pe dealul de la Leuşeni, unde construcţia caselor pentru sinistraţi este în toi, neoficial însă, de ceva timp, fostul sat inundat este din nou populat. Până şi primăria satului Cotul Morii a revenit săptămâna aceasta în vechiul sediu.
Tatiana Bejenaru, directoarea gimnaziului din localitate, ne-a relatat că deja patru familii de cotmăreni au fost cazate în grădiniţa de copii din sat, iar două urmează să treacă aici în curând. „Ei au fost cazaţi temporar în satul Pervomaisc, iar acum revin aici, deoarece nu mai au unde să locuiască”, ne-a spus Tatiana Bejenaru. Cei care nu au unde se întoarce caută alternative. „Ne-am înscris pe lista pentru procurarea unei case. Am găsit deja una la Mereşeni, autorităţile au evaluat-o şi aşteptăm să ne dea răspuns. A trecut o lună de când a început această procedură, sperăm să nu se întindă prea mult. Vrem să ne unim două gospodării ca să procurăm o casă mai bună”, spune directoarea gimnaziului.
Zeci de cotmăreni au ales să se întoarcă temporar între foştii lor pereţi, pentru că se tem să nu-i prindă iarna pe drumuri. Actualmente, o echipă de la „Union Fenosa” evaluează casele care pot fi conectate la curentul electric. În curând vor „prinde glas” şi telefoanele. Barul funcţionează deja.
În lipsa caselor noi, sunt bune şi cele vechi…
Deşi multe case sunt dărâmate, iar majoritatea grădinilor arată mai mult a mlaştină, în Cotul Morii sunt în toi reparaţiile - oamenii se pregătesc de iarnă. Aliona Bunescu, mamă a doi copii, este revenită aici de câteva săptămâni. „Soba a căzut, dar o construim din nou. Şi podeaua trebuie turnată. Bucătăria nu e bună de nimic, deşi era nouă înainte de inundaţie. În schimb, dormitorul a fost mai rezistent la apă, o să-l mai putem folosi o perioadă. De acum… la casa cea nouă vom cumpăra altă mobilă”, spune Aliona. În prezent ea locuieşte într-o bucătărie de vară. „Am înlăturat tapetele, unde erau mucegăite, am pus covoraşe şi stăm acolo. Pentru iarnă, pregătim casa. Soţul se ocupă de asta. Am scos tapetele şi am dat jos tencuiala până la piatră. Am scos podeaua şi am turnat din nou ciment. N-o să trăim cum am trăit, frumos, curat şi bine, dar pe timp de iarnă se poate sta”, povesteşte femeia.
Pereţi acoperiţi de mucegai şi viermi.
Am vizitat mai multe case din sat. Lilia Nijel a trecut în sat de câteva zile. Casa arată ca după război: toate lucrurile sunt mucegăite, deteriorate, podeaua s-a umflat din cauza apei, pereţii se surpă. „Toate lucrurile au pe ele mucegai, dar le mai ştergem, le mai dezinfectăm şi le vom folosi în continuare. Vrem să ne mutăm înapoi. O să dăm cu var, o să tencuim, până la iarnă rezolvăm cumva… Tot mai bine decât nimic…”.
Maria Suduc, mama Liliei, de asemenea locuieşte în această casă. Cu o bucurie de copil, bătrâna îmi povesteşte că atunci când s-a întors în sat, mare i-a fost mirarea să găsească acasă raţele, gâştele şi trei curci. „Două luni au stat sărăcuţele fără mâncare. Nu ştiu cum au rezistat. Cred că s-or fi hrănit cu peşti şi broscuţe”, glumeşte bătrâna.
Maria Timotin trăieşte acasă de câteva săptămâni în condiţii de neimaginat. În odăi, viermii mişună peste tot, pereţii sunt mucegăiţi, podeaua este complet deteriorată, iar o bucată din peretele interior s-a prăbuşit. Tabloul pare desprins dintr-un film de groază. Femeia îmi face o excursie prin ceea ce mai înainte era o gospodărie înfloritoare şi, cu ochii în lacrimi, îmi arată o icoană care a rămas intactă în urma stihiei. La sfârşit, mi se destăinuieşte: „40 de ani am locuit în casa aceasta şi acum, la bătrâneţe, să rămân pe drumuri? Vreau s-o refac, poate când m-or înmormânta tot de aici m-or duce”…
Speranţa moare ultima…
Condiţii grele de viaţă, case gata să se prăbuşească, grădini inundate, în care în loc să culeagă legume, sătenii prind peşte, oameni care, deşi sunt la limita răbdării, continuă să creadă în cuvântul dat de prim-ministru că vor fi asiguraţi cu case noi - iată ce am întâlnit în zona de sinistraţi din raionul Hânceşti. Însă ceea ce înţelegi când vorbeşti cu ei este că durerea comună i-a solidarizat pe aceşti oameni, i-a făcut mai îngăduitori şi mai atenţi unul faţă de celălalt. Ei nu sunt disperaţi. Sunt mult mai calmi şi mai înţelepţi decât i-ar părea cuiva la prima vedere. Nu voi uita vorbele unei cotmărence, care îşi primea ajutorul umanitar la Căminul cultural din Obileni: „Se lucrează acolo ca să ni se ridice casele cele noi. Dar dacă plouă, ce poţi să faci… Sunt şi ei oameni şi cum să lucreze sărmanii sub ploaie. Lasă că mai răbdăm un pic. Poate dă Dumnezeu şi se face vreme bună”.
Pe şantierul de la Obileni, unde urmează să fie construite 25 de case, situaţia este şi mai dramatică, pentru că lucrările încă nu au demarat. În prezent se construieşte drumul de acces spre şantier. Deşi, conform proiectului, acesta ar fi trebuit să aibă şapte metri lăţime, are doar cinci. Întârzierea lucrărilor s-a produs din cauze obiective. Acest cartier al Obilenilor urmează să fie construit cu suport venit din Georgia. „Iniţial, georgienii aveau anumite proiecte, dar în final au hotărât să contribuie doar în formă bănească, de aceea acum revenim la proiectul nostru”, a informat premierul Vlad Filat, care a vizitat şi acest şantier.
Cotul Morii: oamenii se întorc… acasă.
Oficial, Cotul Morii urmează să fie strămutat pe dealul de la Leuşeni, unde construcţia caselor pentru sinistraţi este în toi, neoficial însă, de ceva timp, fostul sat inundat este din nou populat. Până şi primăria satului Cotul Morii a revenit săptămâna aceasta în vechiul sediu.
Tatiana Bejenaru, directoarea gimnaziului din localitate, ne-a relatat că deja patru familii de cotmăreni au fost cazate în grădiniţa de copii din sat, iar două urmează să treacă aici în curând. „Ei au fost cazaţi temporar în satul Pervomaisc, iar acum revin aici, deoarece nu mai au unde să locuiască”, ne-a spus Tatiana Bejenaru. Cei care nu au unde se întoarce caută alternative. „Ne-am înscris pe lista pentru procurarea unei case. Am găsit deja una la Mereşeni, autorităţile au evaluat-o şi aşteptăm să ne dea răspuns. A trecut o lună de când a început această procedură, sperăm să nu se întindă prea mult. Vrem să ne unim două gospodării ca să procurăm o casă mai bună”, spune directoarea gimnaziului.
Zeci de cotmăreni au ales să se întoarcă temporar între foştii lor pereţi, pentru că se tem să nu-i prindă iarna pe drumuri. Actualmente, o echipă de la „Union Fenosa” evaluează casele care pot fi conectate la curentul electric. În curând vor „prinde glas” şi telefoanele. Barul funcţionează deja.
În lipsa caselor noi, sunt bune şi cele vechi…
Deşi multe case sunt dărâmate, iar majoritatea grădinilor arată mai mult a mlaştină, în Cotul Morii sunt în toi reparaţiile - oamenii se pregătesc de iarnă. Aliona Bunescu, mamă a doi copii, este revenită aici de câteva săptămâni. „Soba a căzut, dar o construim din nou. Şi podeaua trebuie turnată. Bucătăria nu e bună de nimic, deşi era nouă înainte de inundaţie. În schimb, dormitorul a fost mai rezistent la apă, o să-l mai putem folosi o perioadă. De acum… la casa cea nouă vom cumpăra altă mobilă”, spune Aliona. În prezent ea locuieşte într-o bucătărie de vară. „Am înlăturat tapetele, unde erau mucegăite, am pus covoraşe şi stăm acolo. Pentru iarnă, pregătim casa. Soţul se ocupă de asta. Am scos tapetele şi am dat jos tencuiala până la piatră. Am scos podeaua şi am turnat din nou ciment. N-o să trăim cum am trăit, frumos, curat şi bine, dar pe timp de iarnă se poate sta”, povesteşte femeia.
Pereţi acoperiţi de mucegai şi viermi.
Am vizitat mai multe case din sat. Lilia Nijel a trecut în sat de câteva zile. Casa arată ca după război: toate lucrurile sunt mucegăite, deteriorate, podeaua s-a umflat din cauza apei, pereţii se surpă. „Toate lucrurile au pe ele mucegai, dar le mai ştergem, le mai dezinfectăm şi le vom folosi în continuare. Vrem să ne mutăm înapoi. O să dăm cu var, o să tencuim, până la iarnă rezolvăm cumva… Tot mai bine decât nimic…”.
Maria Suduc, mama Liliei, de asemenea locuieşte în această casă. Cu o bucurie de copil, bătrâna îmi povesteşte că atunci când s-a întors în sat, mare i-a fost mirarea să găsească acasă raţele, gâştele şi trei curci. „Două luni au stat sărăcuţele fără mâncare. Nu ştiu cum au rezistat. Cred că s-or fi hrănit cu peşti şi broscuţe”, glumeşte bătrâna.
Maria Timotin trăieşte acasă de câteva săptămâni în condiţii de neimaginat. În odăi, viermii mişună peste tot, pereţii sunt mucegăiţi, podeaua este complet deteriorată, iar o bucată din peretele interior s-a prăbuşit. Tabloul pare desprins dintr-un film de groază. Femeia îmi face o excursie prin ceea ce mai înainte era o gospodărie înfloritoare şi, cu ochii în lacrimi, îmi arată o icoană care a rămas intactă în urma stihiei. La sfârşit, mi se destăinuieşte: „40 de ani am locuit în casa aceasta şi acum, la bătrâneţe, să rămân pe drumuri? Vreau s-o refac, poate când m-or înmormânta tot de aici m-or duce”…
Speranţa moare ultima…
Condiţii grele de viaţă, case gata să se prăbuşească, grădini inundate, în care în loc să culeagă legume, sătenii prind peşte, oameni care, deşi sunt la limita răbdării, continuă să creadă în cuvântul dat de prim-ministru că vor fi asiguraţi cu case noi - iată ce am întâlnit în zona de sinistraţi din raionul Hânceşti. Însă ceea ce înţelegi când vorbeşti cu ei este că durerea comună i-a solidarizat pe aceşti oameni, i-a făcut mai îngăduitori şi mai atenţi unul faţă de celălalt. Ei nu sunt disperaţi. Sunt mult mai calmi şi mai înţelepţi decât i-ar părea cuiva la prima vedere. Nu voi uita vorbele unei cotmărence, care îşi primea ajutorul umanitar la Căminul cultural din Obileni: „Se lucrează acolo ca să ni se ridice casele cele noi. Dar dacă plouă, ce poţi să faci… Sunt şi ei oameni şi cum să lucreze sărmanii sub ploaie. Lasă că mai răbdăm un pic. Poate dă Dumnezeu şi se face vreme bună”.
- Un articol de: Ala Coica
Nessun commento:
Posta un commento